vineri, 25 februarie 2011

THE BING BANG THEORY – descopera lumea in care traiesti sau un scenariu al cunoasterii si remodelarii de sine


THE BING BANG THEORY – descopera lumea in care traiesti sau  un scenariu al cunoasterii si remodelarii de sine


Teoria Big Bang este modelul care explică apariţia materiei, energiei,spaţiului şi timpului, altfel spus aparitia  Universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde permanent încă de la apariţia sa, şi de ce pare a fi uniform în toate direcţiile. La începuturi, universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o aşa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul "zero" acest punct a ieşit din starea lui de singularitate (încă nu se ştie din ce cauză) şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bangul, care mai continuă şi în ziua de azi.
Scenariul imaginat este unul centrat pe metafora si simbol, accesand acele chei ce deschid portile cunoasterii de sine si dezvoltarii personale. Astfel este inteleasa imaginea de sine, relatia maturitate-imaturitate, dependenta-autonomie, stagnare-crestere, resurse-blocaje, nevoi-modalitati de satisfacere a nevoilor, satisfactie - insatisfactie, adecvare-inadecvare, flexibilitate-rigiditate.


Iti propun sa te familiarizezi cu abilitatea ta de a crea. Te invit sa-ti imaginezi pentru cateva momente ca te afli la momentul aparitiei Universului. Tu esti singurul punct existent, esti insasi singularitatea. Acum esti pe punctul de a defini si a crea materia, energia, spatiul si timpul. Observa care anume este cauza exloziei iminente, fiind atenta in acelasi timp si la ce exista in jurul tau acum, inainte de marele Big Bang. Pregateste-te sa creezi lumea si sa o impodobesti cu toate elementele care iti vin in minte si…cand esti gata, da-i drumul, fii explozia, manifesta-te asa cum simti, folosindu-te de corp, de orice sunet, de orice obiect din jur. ..Tu esti marea schimbare care a facut ca Universul sa fie altfel decat pana atunci. Tu esti explozia colosala care a creat caldura extraordinara. Din acest moement Tu, Universul, te extinzi si treptat te racesti, dand nastere atomilor, stelelor, galaxiilor, plantelor… Te invit acum sa-ti alegi o plantea si sa o explorezi. Pozitioneaz-o unde vrei, in univers, da-i un nume, o forma, o culoare si miros, fii atenta si la cum o simti atunci cand o atingi. Acum, patrunde in interiorul ei si cunoaste-o...personalizeaz-o, in fapt, e a ta. Ai puterea de crea orice obiect, lucru sau fiinta in aceasta planeta a ta. Tu stabilesti unde le asezi, cat sunt de mari, care sunt relatiile dintre elementele care-ti populeaza planeta. Poti sa le dai orice nume, forma, culoare vrei. Este la alegerea ta cine sau ce se afla pe taramul tau. Observa ce senzatii si trairi iti traverseaza corpul acum, observa ce ganduri iti trec prin minte, ce imagini, ce intamplari si fapte au loc pe ecranul tau mintal in vreme ce tu iti populezi, iti personalizezi propria planeta. Lasa-le sa se desfasoare libere pe ecran, iar tu construieste mai departe… acum inalta-te deasupra creatiei tale si ramai atenta, fii constienta de corpul tau aici, de starea pe care o experiementezi chiar acum, in timp ce respiri liber si egal. Ce-ti vine sa faci chiar acum? Spontan? Ce-ti trece prin minte? Sa creezi mai departe? Sa modifici ceva? Poate iti doresti sa renunti? Poate sa te opresti sau sa te avanti in experienta, sa dai nastere mai departe lucrurilor si fiintelor tale? Sau simti nevoia de a mai avea un creator langa tine? te simti singura? Vrei sa ai tu toata puterea de a da nastere sau vrei sa ai un ajutor? Privesti in jos, in sus, la stanga, la dreapta, respiri. Te uiti in jos..ai spectatori sau nu? Ce simti? Fii atenta la propriile nevoi, fii constienta de ce-ti vine sa faci si, indiferent de ce ai ales, lasa acele fapte sa se intample. Priveste-le cum se intampla lent…acum incearca sa-ti aduci toata atentia pe ceea ce  ai creat pana acum si creeaza in continuare. Vizualizeaza-te  in timp ce formezi nou contururi, te auzi si te si simti in propriul trup..acum esti propriul tau martor..esti detasat, linistit, tacut. In timp ce creezi, stii ca poti actiona oricand, te poti ajuta, te poti incuraja, te poti opri sau iti poti oferi noi sugestii si, daca doresti, sa schimbi ceva, o poti face. Observa modul in care senzatiile si gandurile iti amplifica sau iti linistesc emotiile si cauta sa le intelegi, sa le cunosti cat mai mult. Vei observa ca tot ce se intampla e sub controlul tau, ca tot ce-ai creat, dar si propria minte, alaturi de trup, te asculta. Fii constienta cum fiecare gand, emotie, indiferent de natura ei, negativa sau pozitiva, da nastere unei noi solutii, si-ti mareste energia necesara crearii. Observa cum neincetat gasesti resurse pentru a crea mereu ceva nou, planeta ta capata viata si frumusete, iar enegia proprie te ajuta sa mergi mai departe. Observa cum devii din ce in ce mai libera si mai sigura. Alege cum sa construiesti astfel incat cu fiecare gest, cu fiecare miscare gasesti o noua perspectiva asupra propriei persoane si asupra actiunilor ce-ti apartin. Descoperi ca poti si ca vrei, ca te poti juca in planeta nou creata, descoperi ca esti vie, ca esti implinita si puternica, descoperi ca te poti bucura si amuza, descoperi ca traiesti. Descoperi ca fiecare mic locuitor al planetei tale, ca fiecare obiect, ca fiecare relatie si fiecare intamplare are importanta in egala masura, si ca tu, creatorul, esti elementul care le uneste, astfel tu devii echilibrul tau. Fiecare experienta care are loc te va duce spre castig, te va imbogati, vei descoperi ca fiecare emotie, pozitiva sau negativa are un sens, si ai, astfel, sansa de a creste, de a te dezvolta. Continua sa experiemntezi, continua sa exersezi si cand vei considera ca planeta ta este asta cum ti-o doresti, are tot ce ai vrea sa contina, te invit sa respiri adanc si.. pastrand planeta in suflet sa te reintorci aici, stiind ca ai acces la ea ori de cate ori simti si vrei. Caut-o atunci cand crezi ca ai nevoie si fa din ea tot ce-ti doresti, doar e a TA.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Eu si TU sau despre mine si Terapia Unificarii

Dac-am crescut in cateva luni? Am cearcane adanci si maini ostenite de nopti in care nu vreau sa las miracolul din ziua precedenta sa treaca, sa se astearna peste el valul uitarii, doresc sa-l fac nemuritor si il asez cu drag pe un colt de hartie ( imi stiu modul romantic  de a privi lumea; pledez inca pentru scrisul pe un caiet vechi cu un creion  marunt, detest tastatura calculatorului, parca ingheata lumina gandului, marunteste efortul de a modela niste semne care in final ti-arata un ghem de viata cules din tine). Si totusi ma povestesc, folosindu-ma de calculator, curata ironie. Stiu ca nu fiecare gand e demn de podium, asa c-am sa culeg franturi din gandurile aurite ramase-n mine ..dupa patru luni in care m-am cautat salbatic.
Am invatat ca mai am mult pana sa pot sa spun despre mine ca am parcurs drumuri lungi din care am castigat enorm. Stiu ca sunt la un inceput de drum frumos, dar si grotesc, am sa-ntalnesc lumina, am sa cunosc intunericul, am sa ma-ntovarasesc cu iluzia, am sa resping minciuna, am sa cunosc zei, am sa ma las imbatata de cuvinte diavolesti, am sa invat sa ma vorbesc, am sa uit sa ranesc, am sa las sa nasca intrebari si sa moara raspunsuri vechi si toxice, am sa inspir lacoma mireasma reusitei si-am sa invat sa gust esecul...am sa-mi cercetez colturi umbrite si uitate, respinse si negate, am sa ma-ntalnesc cu uratenia si mizeria mea, am sa plang, am sa rad, am sa-nvat s-accept. Mi-am telefonat azi-dimineata si mi-am transmis calduros la multi ani de cautare si regasire.
Spuneam ca am am calcat primii pasi curati pe insula mea. Si i-am calacat amar, si i-am calcat stramb pana-am invatat sa merg. Se intampla anul trecut, in ultima lui parte. Si se-ntampla in fiecare zi. In dorinta mea de bun terapeut nu stiam ca trebuie sa sed cuminte intai pe patul clientului. Si-am sezut si m-am strambat si m-am temut. Apoi, timpul trecea si observam ca pot sa mestec bine, renuntand la o masea stricata sau reparand una ranita.
Am invatat ca am nevoie sa-mi delimitez granitele, ca am nevoie sa repar niste erori din trecut, ca e cazul sa inteleg ca nu port vina pentru ficare eveniment nefericit, ca sunt un adult-copil care se vrea independent, ca nu stiu deocamdata cum arata stabilitatea interioara, ca e vremea sa renunt la relatii ce-mi frang aripile in zborul meu spre mine, ca pot sa le vorbesc celorlalti despre mine fara sa-mi fie rusine cu cine sunt, ca sunt multe porunci de pe tablita tatei pe care pot sa le incalc si pot sa le rescriu, ca pot sa ma las pacalita de intrusi vicleni ce-mi intra-n viata, ca-i cred naiv si-i invit sa ma insoteasca la drum, ca ii las in urma cand nu mai tin pasul, ca  am nevoie sa ii informez delicat ca mi-au gresit, dar ca ii iert. Multa vreme m-am inbufnat cand imi aminteam ca iert usor. Am vazut-o ca pe un mare dezavantaj. Pana cand am inteles cat e de sanatoasa, doar ca e util pentru mine sa invat din experiente trecute, sa nu inchid ochii si sa o iau pe aceeasi carare, sa caut drumuri vecine.
Am invatat sa ofer complimente sincere, dar mai greu a fost sa invat sa primesc acelasi lucru. Zimbeam prostesc la fiecare exercitiu si nu integram nimic, cautam o cale de a fugi, imi repetam in  minte ca vor trece repede minutele si am sa scap de disconfort. Dar minutele s-au inmultit si in final am lasat garda jos..am prins cu sufletul vorba sincera a colegului de exercitiu si i-am aratat asta in gestul meu, in privirea urmatoarea. A fost un inceput de renuntare la falsitate.

O casa mica, innegrita, dintr-un colt de lume

Contabilizam ieri degetele pe care pot sa-mi numar prietenii dragi..nu prea am reusit. Nu ma pricep sa numar jumatatile de masura. Dar iesind din cercul meu stramt, m-am intrebat ce sunt eu pentru cunoscutii mei? Pentru unii, un deget intreg, pentru altii o farama din deget, poate o mana intreaga, poate doar o unghie, sau nici macar atat, o urata si albicioasa pielita? Tremur la gandul c-as putea afla raspuns si decid sa nu intreb.
La minute distanta, in polemica aprinsa cu mine..ajung buimacita la o alta intrebare : Dar daca pentru unii am fost candva o mana si-am ajuns o pilelita? Mi-am pierdut castelul de nisip si-am uitat cine mai sunt. Mi-am tradat intai fiinta, si-apoi am avut grija sa  tradez si alte suflete. Pai, doar n-oi ramane eu singura  pielita fara castel! Dar am vazut ca alte maini sau alte degete si-au piedut castele, dar au inaltat palate, au uitat nisipul, si-au gasit pamant ud ca sa ridice adaposturi calde.
Eu..daca-am pierdut acoperisul, n-am cautat sa ma refugiez in dugheana vecinului...e mica, miroase urat si n-are peretii colorati. Am ramas  mandra, dar singura in ploaie. Dar dupa ce picatura rece si nemiloasa mi-a sfredelit trupul, am cautat si eu, precum alti semeni, sa ma feresc de frig, fugind spre alte usi. Pe drum, am batut la usi de aur, am ciocanit la porti de cristal, am apasat frenetic sonerii de argint. Castelele mari si frumoase n-au deschis. N-au loc pentru oaspeti uzi, saraci, urati. Mandria m-a pironit in loc zilele urmatoare. In suferinta mea, in frigul meu, in ploaia mea, mi-am aruncat privirea la baltoaca de sub picioare si..m-am privit. Stralucirea rochiei mele palise, culoarea de aur a parului se pierduse si ea, pantofii de cristal erau acum din lemn. Si-n loc de impunatoare manta, purtam un sort murdar si rupt.
Infometata, singura si trista m-am indreptat spre cocioaba cea mai mica din fundul satului. Nu am batut la poarta...nu avea una, dar lipsa ei mi-a amintit ca e deschisa oricand, oricum, pentru oricine. Sfarsita de lupta inversunata cu balaurul mandriei, ma adancesc in vise si ma trezesc peste cativa ani. M-am facut mare, am parasit cocioaba, dar am  pastrat in suflet amintirea eii.
Am invatat in pasii copilariei mele ca nu voi inflori intr-o gradina parfumata a unui castel din margele, ci in curtea din spate u unei case sarmane. Acolo-i loc si dragoste pentru copii urati si uzi!

My shooting stars

Can we pretend that airplanes
In the night sky are like shooting stars?
i could really use a wish right now
Wish right now, wish right now

Cuvintele astea imi inunda mintea de cateva ore si, tipic mie, incep sa-mi pun intrebari. De ce stele cazatoare, avioane, cer, dorinte? As putea sa vad stele cazatoare intr-un avion brazdand cerul? Si pentru ca e vorba de mine, raspunsul e facil de prevazut : Da. Zadarnic `cearca unii sa-mi spuna ca traim intr-un ocean de iluzii ( cunoscatorii zambesc deja). Dar, Dumnezeule mare, ce m-as face eu fara iluzii? Slaba fiinta, stiu...dar implinita prin iluzii si imaginatie.
Si daca pot sa vad o stea cazatoare intr-un avion care zboara spre Paris, pot sa vad un tort de frisca intr-o bucatica de foret noir, pot sa vad un om valorors intr-un om al strazii de la statia de metrou Izvor. 2 decembrie, ziua mea, ora 13, metrou izvor. Un batran, om al strazii imi cere o tigara si o gura de suc. Ii dau un pachet de tigari si toata sticla de suc. Imi multumeste uimit si-ncepe sa-mi povesteasca despre cate stie. In ziua aia de joi, la ora 13 am invatat despre Cioran, Achile, Nietzche, Galilei, etc. Asa ca de ce avioanele n-ar putea si ele sa ne indeplineasca dorintele?

Gluma demiurgica

E-asa de simplu sa te-apleci
Sa-ncerci tu singur sa privesti
Spre valurile mari si reci
                       .....ale vietii

Te-apleci si cazi si uiti
Tot ce abia vroiai sa spui
Si-atunci devii un ghem de viata
Fragila, mica, nepatata
Si cresti si cresti si redevii
Din nou un om printre cei vii


Dar pana sa apuci sa cazi din nou
Te-ndragostesti de ce-i al tau
De ce tu crezi ca-ti aparitine
Si-ai drept sa ai, sa strici si sa repari
Si-ncerci sa-nnozi ceva de tine
Sperand sa poti sa iei, sa cari
Tot ce primisesi tu in dar.

Si realizezi ca te indrepti
Spre alte lumi si alte vieti
Si faci cumva si iar te-apleci
Desi nu vrei deloc sa vezi
Ca ai sa cazi in valuri reci
                      ...dar ale mortii.

Asa ai fost fiinta, chiar si nefiinta
Mai are rost atunci sa faci stiinta?
Sa calculezi si sa masori in cifre
Ceea ce nu se pune in cuvinte,
In cifre, in hieroglife, semne?
Stiu totusi ca se simte si ramane
In colt de suflet, in margine de minte

Scrisori imaginare

Descifrez scrisori imaginare primite azi..aud batai in usa. Deschid. Postasul imi inmaneaza ursuz un pachet. Deschid pachetul..un teanc de scrisori, unele scrise azi, altele ieri, dar cele mai multe maine. Incerc sa inteleg expeditorul; el nu exista. Incerc sa inteleg absurda gluma, ma-ncrunt, ma-ntreb si-apoi renunt sa mai gandesc si..ma apuc de citit. Observ acelasi semn distinctiv in fiecare scrisoare. Ca o compulsie, fiecare cuvand incepe cu litera A..nu-mi bat capul, continui sa admir cu pofta vietatile mici, firave si melancolice din fata mea. Ridic ochii, e deja joi. Cand au trecut 2 zile? Ma intorc la masuta si-mi aprind o tigara, imi pun ochelarii si ma reapuc de citit, dar...scrisorile mele imaginare au disparut..Imi amintesc : fiecare cuvant incepea cu aceeasi litera : A

Cand o sa fiu mare...

Azi am pasit singura, dar singura in noua mea viata. Ar parea derizoriu sa pun un smile, asa ca doar sugerez ca l-as putea folosi,  pentru a-mi arata dezgustarea, ironia pentru atingerea marelui tel al vietii mele - independenta. Stiu, stiu, multi vor spune ca orice nou pas, orice schimbare ne ingrozeste pentru ca ne e teama de necunoscut, etc ( renunt la nesfarsita dezbatere legata de anxietatea fata de nou -  parte frenatoare sau nu a vietii, Rogers stie mai multe) . Si daca nu e asa? Daca doar ne scarbeste? Acum am chef sa fiu om, nu psiholog.. n-am chef sa mai pricep de ce se intampla asa si ce-nseamna asta pentru mine. Schimbarea asta trezete-un monstru vechi si binecunoscut, tovars de vreo 22 de ani...ce mult tanjeam dupa independenta, dar n-am stiut ca ea nu-i chiar asa de dulce, n-am stiut ca atunci cand soarele apune, ea devine singuratate. N-am stiut ca ea presupune ...absenta. Absenta cuiva caruia sa-i spui "- Buna seara, am venit!" sau  "-Noapte buna!" sau "- Nu uita sa iei paine!" sau - "`Neataaa!".. si iar simt nevoia sa atasez un amar smile...
Dar pot s-afirm raspicat ca ..azi m-am facut si eu mare. "Si ce-ti doresti sa te faci cand o sa fii mare?" auzeam zilnic acum vreo 15 ani.  - Paai...medic, profesor sau politista erau raspunsurile mele entuziasmate... Azi spun  doar atat :  sa fiu mica de cate ori mi-e dor si mare de cate ori ma plictisesc. ( Incerc sa-nchid nasturii sufletului, incepe sa-imi fie frig)