CURAJ.. (NU SUNT SIGURA, POATE SI TALENT)

Ionut Caragea ma intreaba : - Vrei sa gasesti poezia? Rapund timid : tanjesc de ani s-o simt, s-o stiu, s-o fac a mea, poate chiar...s-o ating imaginar cu degetul mintii. - Strig-o tare pe nume! imi spune el. - O strig! - Ti-a raspuns? - Poate-a uitat, sunt multi ce rag stupid, sunt multi ce cauta un strop de arta in fiecare gand. Domnul din fata ideilor mele continua sa ma incurajeze : -   Bate neobosita intr-o camera anume, da cu pumnul in coaste si navaleste prin vine, nu intreba poezia unde-i sade mai bine! Pricepi? - Nu inteleg nimic, dar simt ceva. Pentru mine poezia e ca atunci cand esti in transa...nu stiu ce scriu, las mana sa deseneze ceva ce in final imbrac-o forma si ...cand o recitesc ma minunez si ma intreb din nou daca imi apartine. Apoi trec zile si revin la Ea..o recitesc si nu ma mai manderesc. In fapt, ma rusinez si vreau sa fug, dar pana la a-ntoarce spatele, sterg urma mea din ziua precedenta..iar Ea nu mai exista. Si uite-asa se nasc poeti ratati sau simple cugete ce nu-ndraznesc. - Bine ai venit pe meleagurile versului, imi sopteste acelasi domn. Tresar, uitasem ca-i acolo...raman ingandurata...